Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CĂLUGĂRÉȘTE adv. În felul călugărilor (1). – Călugăr + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLUGĂRÉȘTE adv. În felul călugărilor. – Din călugăr + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLUGĂRÉȘTE adv. (BIS.) (rar) monahicește. (Se îmbracă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călugăréște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călugăréște adv. Ca călugăriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călugărí vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink