CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLUGĂRÍE f. Viață de călugăr. [Art. călugăria; G.-D. călugăriei; Sil. -ri-e] /călugar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Din călugăr + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călugăríe s. f., art. călugăría, g.-d. călugăríi, art. călugăríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călugăríe f. Starea saŭ vĭața de călugăr: s´a dus la călugărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink