CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Călugăr + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLÚGĂRIȚĂ, călugărițe, s. f. 1. Femeie care trăiește într-o comunitate mănăstirească. 2. Insectă carnivoră mare, cu picioarele din față în formă de cange, servind la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Din călugăr + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLÚGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂLÚGĂRIȚĂ s. v. libelulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călugăríță s. f., g.-d. art. călugăríței; pl. călugăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călúgăriță f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogritsa, pițigoĭ, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeĭe care trăĭește în călugărie. – În nord -ríță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLUGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică. 2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink