CĂLĂRÍME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLĂRÍME f. înv. (colectiv de la călăraș) 1) Totalitate a ostașilor călare; trupe de cavalerie; cavalerime. 2) Mulțime de călărași. /călare + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLĂRÍME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂRÍME s. v. cavalerie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călăríme s. f., g.-d. art. călărímii; pl. călărími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călăríme f. Cavalerie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink