Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂRÍT s. v. călărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călărít n. Acțiunea de a călări dese-orĭ. Călărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CĂLĂRÍ ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink