CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. – Din călăuzi + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călăuzitór adj. m. (sil. -lă-u-), pl. călăuzitóri; f. sg. și pl. călăuzitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂLĂUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care călăuzește, îndrumează; care servește drept călăuză. [Sil. -lă-u-] /a călăuzi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink