CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Din cămară + suf. -uie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂMĂRÚIE s. v. cămăruță, odăiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cămărúie s. f., art. cămărúia, g.-d. art. cămărúii; pl. cămărúi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink