CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂMĂRÚȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink