CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Din cămăraș + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cămărășél s. m., pl. cămărășéi, art. cămărășéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cămărășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Servitor la cămara domnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink