CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Din cămătar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂMĂTĂRÍE ~i f. 1) Acordare de împrumuturi bănești cu camătă. 2) Ocupația cămătarului. [Art. cămătăria; G.-D. cămătăriei; Sil. -ri-e] /cămătăr + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink