CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților2 de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. (Rar) Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. – Din cămășui (neatestat) + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cămășuiálă s. f., g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂMĂȘUIÁLĂ ~iéli f. 1) Pojghiță care acoperă unele materii și obiecte. 2) Căptușeală interioară a unui tunel. [Sil. -șu-ia-] /Din cămașa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink