CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂNÍȚĂ s. cănuță, (reg.) cănățuie. (O ~ cu lapte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink