CĂNĂRÍȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Canar + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂNĂRÍȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Din canar + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cănăríță s. f., g.-d. art. cănăríței; pl. cănăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cănăríță f., pl. e. Femeĭa canaruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
1) canár m. (ngr. kanári, it. canário și canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare”, de unde e originară această păsărică). Un fel de scatiŭ galben, une-orĭ verzuĭ la cap și aripĭ. Sămînță de canar saŭ de canarĭ saŭ pentru canarĭ, un fel de meĭ cu care se nutresc canariĭ captivĭ (phálaris canariensis). – Fem. cănăriță, pl. e. – Din pricina frumusețiĭ și a cînteculuĭ eĭ, această nenorocită păsărică a ajuns să trăĭască de generațiunĭ într´o veșnică captivitate în casele oamenilor de cel maĭ prost gust. Omuluĭ civilizat nu-ĭ poate plăcea captivitatea unuĭ animal!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink