CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pânză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canaváță s. f.] – Ngr. kannavatson.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink