CĂPEȚÉL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (din ceva). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPEȚÉL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (dintr-o lumânare consumată). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căpețél s. n., pl. căpețéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpețél n., pl. e (lat. capitĕllum saŭ dim. d. capăt. V. capitel). Capăt mic: căpetel de lumînare, de țigară, de chibrit, de ață. Călăvie. Vest. Căpețeală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂPEȚÉL ~é n. 1) Bucată mică din ceva; capăt. 2) Colac mare care se duce la biserică pentru pomenirea morților. /<lat. capitellum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink