CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3). – Capital1 + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căpităláș s. n., pl. căpităláșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă [!] care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink