CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan (2). – Din căpitan + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPITĂNÍE s. v. batalion.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpităníe f. (d. căpitan saŭ ngr. kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ: căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan. Vechĭ. Diviziune de regiment: căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂPITĂNÍE ~i f. 1) Conducere administrativă a unui port. 2) Sediul acestei conduceri. [Art. căpitănia; G.-D. căpităniei; Sil. -ni-e] /căpitan + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink