Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CĂPIȚÁ vb. I. v. căpiți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPIȚÁ vb. I. v. căpiți.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPÍȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Bg. kopica (influențat de cap).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂPÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink