CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. – Din căprar2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căprăríe s. f. (sil. -pră-), art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căprăríe f. (d. căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂPRĂRÍE ~i f. înv. Unitate mică de soldați, condusă de un căprar. /căprar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink