CĂPTĂLÁN s. m. v. captalan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPTĂLÁN s. m. v. captalan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căptălán1, căptăláni, s.m. (pop.) 1. plantă ebacee mirositoare, cu frunze mari și late și cu flori purpurii; brustur. 2. om cu capul mare, căpățânos, capsoman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
căptălán2, căptăláne, s.n. (pop.) 1. acoperământ de scoarță de brad pentru stupii cu albine; căptar, foltău. 2. căpătâiul sau scaunul urzitoarei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
căptălán, V. captalan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
captalán m. (ung. káptalan, capitel, d. lat. capitulum, capitul [!]). Est. O buruĭană mirositoare din familia compuselor cu frunze marĭ și late (care se întrebuințează la acoperit stupiĭ), cu rădăcinĭ lungĭ și groase și cu florĭ purpuriĭ (petasites officinalis). Florile eĭ îs sudorifice și emenagogice, ĭar rădăcina eĭ e vermifugă, sudorifică și astringentă. Poporu crede că te ferește de cĭumă, și de aceĭa se numește și rădăcina cĭumeĭ. Se numește și brustur dulce. – Și căptălan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink