CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. – Din carpen + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRPINÍȘ s. (BOT.) cărpinet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărpiníș s. n., pl. cărpiníșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂRPINÍȘ ~uri n. Pădurice de carpeni. /carpen + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cărpeníș n., pl. urĭ. Pădure, loc acoperit de carpenĭ. – În est cărpiniș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRPINIȘ, com. în jud. Timiș; 7.362 loc. (1991). Expl. de argilă. Cărămidă și țiglă. Topitorie de cînepă. Stație de c. f.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink