CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căruceán s. n., pl. cărucéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂRUCEÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink