Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cărunți (verb) , cărunțit (adjectiv)   
CĂRUNȚÍT, -Ă, cărunțiți, -te, adj. (Înv.) Încărunțit. – V. cărunți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUNȚÍT, -Ă adj. v. încărunțit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRUNȚÍ vb. v. încărunți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărunțésc, imperf. 3 sg. cărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărunțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m´aŭ încărunțit suferințele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)