Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÄ‚RÚȚ, căruÈ›uri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor maÈ™ini, care se miÈ™că pe rotiÈ›e sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcÈ›ii. – Car + suf. -uÈ›.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÄ‚RÚȚ, căruÈ›uri, s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Căruță mică (trasă sau împinsă cu mâna) care serveÈ™te la transportul poverilor uÈ™oare. 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor maÈ™ini, care se miÈ™că pe rotiÈ›e sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcÈ›ii. – Din car + suf. -uÈ›.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRÚȚ s. v. cărucior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărúț s. n., pl. cărúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărúț n., pl. urĭ (d. căruță). Căruță mică de tras saŭ de împins cu mîna (ca cele de copiĭ). Conținutu unuĭ căruț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRÚȚ ~uri n. (diminutiv de la car) 1) Cărucior împins cu mâna, folosit pentru poveri ușoare. 2) Cărucior de copii. 3) Partea mobilă a unor mașini care lunecă sau se mișcă pe rotițe. /car + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)