CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRUȚÁȘ s. v. cărăuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căruțáș s. m., pl. căruțáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căruțáș m. Cel ce conduce căruța.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRUȚÁȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; cărăuș. /caruță + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink