CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink