CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap. – Căra + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂÚȘ, cărăuși, s. m. 1. Căruțaș. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, așezată lângă a doua stea din proțap. – Din căra + suf. -ăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂÚȘ s. v. căruțaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărăúș s. m., pl. cărăúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărăúș m. (d. car). Cărător, transportator (cu caru), harabagiŭ. V. chirigiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRĂÚȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; căruțaș. /a căra + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRĂÚȘUL s. art. v. alcor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink