CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂUȘÍE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărăușíe s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRĂUȘÍE ~i f. Ocupația cărăușului. [Art. cărăușia; G.-D. cărăușiei; Sil. -ră-u-și-e] /cărăuș + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink