CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Din căsca + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căscătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căscăriĭ: de la prima căscătură am văzut că ți-e somn. Crăpătură, prăpastie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink