CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă1 (1). ♦ Baracă (de lemn) unde se adăpostesc muncitorii care lucrează la câmp sau la pădure. 2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. 3. Element de construcție în formă de cutie (fără funduri sau cu un singur fund), confecționat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatră, cu pământ etc. și care se așază în albie sau pe malul unei ape în scopul executării unui baraj, a unui dig etc. [Var.: căsói s. n.] – Casă + suf. -oaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂSOÁIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă. ♦ Casă de lemn, baracă unde se adăpostesc muncitorii (care lucrează în pădure). 2. Cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. [Var.: căsói s. n.]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căsoáie s. f., art. căsoáia, g.-d. art. căsoáiei; pl. căsoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căsoáĭe f., pl. oĭ saŭ tot oáĭe (augm. d. casă). Cramă saŭ altă construcțiune maĭ mare de lemn de adăpostit butoaĭe, sacĭ, mașinăria unuĭ ferăstrăŭ ș. a. – Și căsoĭ n., pl. oaĭe. V. blockhaus.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂSÓI s. n. v. căsoaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂSOÁIE ~ f. (augmentativ de la casă) Construcție auxiliară într-o curte țărănească, în care se țin lucrurile de gospodărie. [G.-D. căsoaiei; Sil. -soa-ie] /casă + suf. ~oaie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂSÓI s. n. v. căsoaie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink