CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂȚEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂȚEÁ s. v. mitralieră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cățeá (cățéle), s. f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. P*********ă, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ [!]. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂȚEÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie d********ă. [Art. cățeaua; G.-D. cățelei] /<lat. cattella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink