Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ciorsăí (ciorsăiésc, ciorsăít), vb. – 1. A răzui, a curăța cu rașpelul. – 2. A tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciorsăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭórsăĭ și -ĭésc v. tr. (rut. čersáti, pron. čors-, a scărpina. Bern. 1, 172, la čersti). Est. Taĭ mereŭ cĭoplind cu cuțitu: ce tot cĭorsăĭești acolo? – Și gĭors-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
A CIORSĂÍ ~iésc tranz. reg. 1) A tăia greu cu o cioarsă. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ pereții a umbla de colo până colo fără rost. [Sil. cior-să-i] /Din cioarsă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink