DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DÁCIC adj. v. dac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DÁCIC ~că (~ci, ~ce) v. DAC1. /<lat. dacicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populații ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink