DÁICĂ, daici, s. f. (Reg.) Dadă. – Din scr. dajka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁICĂ s. v. lele, leliță, mătușă, țață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÁICĂ, daici, s. f. (Olt., Munt.) 1. Gospodină, stăpâna casei. 2. Sora mai mare. (din sb. dajka, diminutiv al lui dadă; cf. dodă)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dáică s. f. (sil. dai-), g.-d. art. dáicii/dáicăi; pl. daici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dáĭcă f., pl. ĭ și e (sîrb. dajka, dim. d. dada, dadă). Vest. Dadă: ce te mai osteneaĭ atîta, daĭcă? (CL. 1910, 5, 544).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink