DÁJDIE, dajdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dăjdii] – Din sl. dažda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÁJDIE s. v. bir, dare, impozit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dájdie (dắjdii), s. f. – Dare, tribut. – Var. (înv.) dajde. Sl. dažda „donare”, de la dati „a da” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 152), cf. bg. daždie. – Der. dajnic, s. m. (contribuabil); dăjdier, s. m. (perceptor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dájdie s. f. (sil. -di-e), g.-d. art. dájdiei; pl. dăjdii, art. dăjdiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dájdie f., pl. dăjdiĭ (vsl. dažda, dajdie, d. dati, a da. V. dar). Bir, contribuțiune. – Și dajde, pl. dăjdi (Ur.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DÁJDIE dăjdii f. înv. Plată obligatorie(în bani sau în natură) vărsată de cetățeni în bugetul statului; dare; impozit. /<sl. dažda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink