Dex dalmatică

DALMÁTICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique].

DALMÁTICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

dalmátică (haină) s. f., g.-d. art. dalmáticii; pl. dalmátici

dalmátică f., pl. e și ĭ (lat. dalmatica, adică „din Dalmația”). Tunica albă a împăraților romanĭ. Veșmîntu alb fără mînicĭ al diaconilor, sub-diaconilor și episcopilor catolicĭ cînd oficiază.

DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.

DALMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de Dalmația; propriu Dalmației. Port ~. 2) (despre țărmuri) Care constă din fiorduri (ca urmare a pătrunderii apelor maritime în depresiunile montane în regiunile litoralului); format din fiorduri. /<fr. dalmatique

DALMÁTIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique].

DALMÁTIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus)

DALMÁTIC adj. dalmat, dalmatin. (Țărmul ~.)

dalmátic adj. m., pl. dalmátici; f. sg. dalmátică, pl. dalmátice