DAMÁSC s. n. Țesătură de in, bumbac, mătase sau lână, cu desene mari în relief, folosită la confecționarea fetelor de masă, a albiturilor de pat etc. – Din it. damasco, lat. (a)damascus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DAMÁSC n. Țesatură cu desene în relief, folosită, mai ales, pentru confecționarea fețelor de masă și a cuverturilor. /<it. damasco, lat. damascus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DAMÁSC s.n. Țesătură de in, de bumbac, de mătase etc. cu desene în relief. [< it. damasco, cf. Damasc – oraș în Asia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DAMÁSC s. n. țesătură de in, bumbac, mătase etc. decorată cu flori și ornamente în relief. (< it. damasco)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DAMÁSC s. (TEXT.) (înv.) șam. (Un brâu de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
damásc (-curi), s. m. – Oțel de Damasc. Lat. med. damascus, poate prin intermediul it. damasco. – Der. damască (var. adamască), s. f. (damasc), cf. fr. damas, sp. adamasco, germ. Damast, bg. damaska, pol. adamaszek, rus. adamaška; damaschina, vb. din fr. damasquiner. Cf. adamască, damă, mischie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
damásc (text.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
damásc n., pl. urĭ (ngr. dámaskon, adică „din Damasc”, un oraș în Siria, locu de origine al acesteĭ stofe; it. damasco, fr. damas). O stofă de matasă (saŭ și de lînă) cu firu gros ca ripsu și vărgată (damaschinată) în lung și care se numea și damască (pl. aște saŭ dămăștĭ). în Mold și adamască (rus. adamaška) și mai vechĭ șam și șamalagea. V. camohas.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink