DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [Cf. fr. damnable, lat. damnabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg. damnábilă, pl. damnábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink