Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DAMNÁRE, damnări, s. f. Acțiunea de a damna. – V. damna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
damnáre s.f., pl. damnări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DAMNÁ, damnez, vb. I. Tranz. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DAMNÁ ~éz tranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /<fr. damner, lat. damnare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DAMNÁ vb. I. tr. (Liv.) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. [< fr. damner, cf. lat. damnare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DAMNÁ vb. tr. 1. a condamna la chinurile infernului. 2. a blestema, a reproba. (< fr. damner, lat. damnare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
damná vb., ind. prez. 1 sg. damnéz, 3 sg. și pl. damneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
damnațiúne f. (lat. damnatio, -ónis). Condamnare la muncile iaduluĭ. – Și -áție și áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
damnéz v. tr. (lat. damnare. V. condamn, daună). Condamn la muncile iaduluĭ. Damnez o carte, opresc citire eĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink