DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dangá (dangále), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dangá s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DANGÁ ~le f. Semn făcut cu fierul înroșit pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le putea recunoaște. /<turc. danga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink