DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DANTELÚRĂ s.f. 1. Ornament compus din crestături, zimți etc. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. [< fr. dentelure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DANTELÚRĂ s. f. 1. ornament arhitectonic compus din zimți etc. 2. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. (< fr. dentelure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dantelúră s. f., g.-d. art. dantelúrii; pl. dantelúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dantelúră f., pl. ĭ (fr. dentelure). Arh. Ornament cu dințĭ, cu zimțĭ: dantelurile-s foarte uzitate în stilu gotic. Bot. Zimțiĭ de pe marginea frunzelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DANTELÚRĂ ~i f. 1) Ornament arhitectural sau sculptural constând din cres-tături și zimți (ca dantela). 2) Totalitate a crestăturilor și zimților de pe marginea unei frunze. 3) Contur sinuos al unui obiect, asemănător cu o dantelă. /<fr. dentelure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink