DARABÁN s. m. v. dorobanț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DARABÁN s. v. dorobanț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
darabán m. (ung. darabant. V. dorobanț). Vechĭ. Dorobanț moldovenesc. – Și dărăban și dărăbanț. – Darabaniĭ supt comanda unuĭ căpitan, împreună cu seimeniĭ supt comanda agiĭ și armășeiĭ supt comanda mareluĭ armaș, formaŭ o pedestrime de 20,000 de oamenĭ, care în timp de războĭ, se îndoĭa și întreĭa. Căpitanu de darabanĭ îngrijea de straja pedestră a curțiĭ și ținea locu agiĭ absent.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
dărăbán, dărăbánț V. daraban.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink