DATORÍNȚĂ, datorințe, s. f. (Înv.) Obligație (morală); îndatorire. – Datori + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DATORÍNȚĂ s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
datorínță s. f., g.-d. art. datorínței; pl. datorínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
datorínță f. pl. e (cuv. fabr.) Trans. Datorie morală, obligațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink