DATÚRA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie. (< fr. datura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfái s. n.] – Cf. magh. csudafa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUMĂFÁIE s. (BOT.; Datura stramonium) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.) bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
datúră f., pl. ĭ (lat. științific datúra, d scr. dhattura). Bot. O plantă solanee veninoasă, numită pe rom. laur, laur porcesc, bolîndariță, cĭumofaĭe, cornută ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink