DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEAMBULÁȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deambuláție s. f. (sil. de-am-, -ți-e), g.-d. art. deambuláției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink