Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debavura (verb tranzitiv) , debavurare (substantiv feminin)   
DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)