DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
debavuratór s. n., pl. debavuratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debavuratór s. m., pl. debavuratóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink