DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílă, pl.debíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink