Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debita (verb tranzitiv) , debitare (substantiv feminin)   
DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. V. debita1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBITÁRE2, debitări, s. f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBITÁRE s.f. Acțiunea sau faptul de a debita. [< debita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBITÁRE s. v. declamare, declamație, recitare, spunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debitáre s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBITÁ1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziție în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (și plictisitoare). 4) (bușteni) A tăia la gater pentru a obține cherestea. /<fr. debiter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A DEBITÁ2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr. débiter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui cont. (< fr. débiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. și pl. debiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debitéz v. tr. (fr. débiter, d. débit, debit). Vînd, maĭ ales lucrurĭ micĭ și ușoare de mînuit. În contabilitate, înscriŭ la debit. Procur o cantitate de lichid orĭ de gaz într’un timp dat. Recitez, declam: debitez un rol în calitate de actor. Îndrug: a debita vrute și nevrute.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)