Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debuta (verb) , debutare (substantiv feminin)   
DEBUTÁRE s.f. Acțiunea de a debuta; debut. [< debuta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)